Sonet

E-o noapte uda, grea, te-neci afara,
Prin ceata- obosite, rosii, fara zare-
Ard, afumate, triste felinare,
Ca intr-o crasma umeda, murdara.

Prin mahalali mai neagra noaptea pare
Sivoaie-n case triste inundara-
S-auzi tusind o tuse-n sec, amara-
Prin ziduri vechi ce stau in daramare.

Ca Edgar Poe, ma reintorc spre casa,
Ori ca Verlaine, topit de bautura-
Si-n noaptea asta de nimic nu-mi pasa.

Apoi, cu pasi de-o nostima masura,
Prin intunerec bajbaiesc prin casa,
Si cad, recad, si mai tac din gura.

Romanul literar, Bucuresti, an. II, 7 ianuarie 1907

Sonet

Aceasta pagina a fost accesata de 2942 ori.

Biografie