Si iar ... aceeasi dimineata
de George Bacovia
Si iar... aceeasi ora de dimineata...
Pe toate mocnind acelasi secret;
Un frig violet, si fata e creata-
-O, cum omul a devenit concret...
Lungi plictiseli in turnurile sumbre...
Noian de superstitii, cu hohot sec, tarziu;
-Vei merita o lampa-n mohorate umbre
si corbii azvarliti de-al noptilor pustiu.
In noaptea viforoasa de vei putea invinge
O trista-ngaduire, sau un humor secret-
Vor auzi in turnuri, se vor uita cum ninge...
-O, cum omul a devenit concret...
Si iar ... aceeasi dimineata
Aceasta pagina a fost accesata de 2094 ori.
