Poema in oglinda
de George Bacovia
In salonul plin de vise,
in oglinda larg-ovala incadrata in argint,
Bate toamna,
si gradina cangrenata,
in oglinda larg-ovala incadrata in argint.
in fotoliu, ostenita, in largi falduri de matase,
Pe cand cade violetul,
Tu citesti nazalizand
O poema decadenta, cadaveric parfumata,
Monotona.
Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...
Dar pierduta, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, imprejurul din salonul parfumat.
si privirea-ti cade vaga peste apa larg-ovala,
Pe gradina cangrenata,
Peste toamna din oglinda -
Adormind...
Eu prevad poema roza a iubirii viitoare...
insa pal ma duc acuma in gradina devastata
si pe masa parasita - alba marmura sculptata -
in vesmintele-mi funebre,
Ma intind ca si un mort,
Peste mine punand roze, flori palite,-ntarziate
Ca si noi...
Zi, finala melodie din clavirul prafuit,
Or ajunge plansul apei din havuzele-nnoptate.
Vezi, din anticul fotoliu -
Agonia violeta,
Catafalcul,
si gradina cangrenata,
in oglinda larg-ovala incadrata in argint...
Romanul literar, Bucuresti, 1 iunie 1912
Poema in oglinda
Aceasta pagina a fost accesata de 2442 ori.
