- Adio, pica frunza
Şi-i galbenă ca tine, -
Ramai, si nu mai plange,
Si uita-ma pe mine.

Si s-a pornit iubita
Si s-a pierdut in zare –
Iar eu in golul toamnei
Chemam in aiurare…

- Mai stai de ma alinta
Cu mana ta cea mica,
Si spune-mi de ce-i toamna
Si frunza de ce pica.…

Arta, Iasi, 26 ianuarie 1904