Panorama

Plangea caterinca-fanfara
Lugubru in noapte, tarziu
Si singur priveam prin ochene,
Pierdut in muzeul pustiu

Si-n lumea ochenelor triste
Ma prinse sinistre gandiri-
In jurul meu corpuri de ceara,
Cu hade si fixe priviri.

Si-acea caterinca-fanfara
Imi dete un tremur satanic;
In racle de sticla- princese
Oftau, in dantele, mecanic,

Si-atunci am fugit plin de groaza
Din sumbrul muzeu fioros,
Orasul dormea in tacere,
Flasneta plangea cavernos.

Plangea caterinca-fanfara
O arie trista, uitata
Si stam impietrit si de veacuri,
Cetatea parea blestemata.

Romanul literar, Bucuresti, 4 iunie 1906

Panorama

Aceasta pagina a fost accesata de 2741 ori.

Biografie