La toamna cand frunza va ingalbeni
de George Bacovia
La toamna, cand frunza va ingalbeni,
Cand pentru ftizici nu se stie ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, batut de ploi, cum n-am mai fost candva,
Tarziu, in geamul tau, incet, cu o moneda voi suna.
si-n toamna asta uda, mai putreda ca cele ce s-au dus,
Cand vantul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tau, in spaima noptii, ca un prelung final,
Voi repeta ca anii trec mereu mai greu, si mai brutal.
Va bate ploaia... si tarziu, la geamul tau voi plange-ncet...
Va rataci alcoolizat, apoi, in noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din cate voi avea de spus...
in toamna asta uda, mai putreda ca cele ce s-au dus.
La toamna cand frunza va ingalbeni
Aceasta pagina a fost accesata de 3135 ori.
