Furtuna
de George Bacovia
Prin codrii Bacaului
Vajaie vantul
si-ntuneca lumea
Un cer ca pamantul
si codru pe codru
Se umple de clocot,
Iar toamna in hohot
Le canta prohodul...
si parca ma cheama,
De crengi atarnand,
Avesalomi gemand
Cu plete-ncalcite...
De spaima ma prind
Priviri ratacite,
si mintea, de zgomot,
Nimic nu intelege...
si-as vrea ca sa mor
Ca Romulus rege,
Uitat, legendar...
Cuprins de-o furtuna,
Pierdut sa dispar
Prin codrii Bacaului...
Cugetul romanesc, Bucuresti, aprilie-iunie 1924
Furtuna
Aceasta pagina a fost accesata de 3434 ori.
