Dimineata

de George Bacovia

O cafea neagra si-o ploaie de gheata,
Cand spiritul mai arde culori in odaie-
O privire pe-o carte, pe straie,
Si pasul ma-ndeamna in dimineata.

Cum frigul tremurand ca o veste,
Tot plange de-al meu si de-al tau
Tot mai mult am ramas cu ce este,
Si ploua cu-o parere de rau.

Am uitat daca merg inca tot mai iubesc
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gandul apasa cu graul sau bloc
E numai vedere nu mai pot sa vorbesc...

Cugetul romanesc, Bucuresti, aprilie-mai 1923


Dimineata


Aceasta pagina a fost accesata de 3889 ori.