De iarna
de George Bacovia
Un hoit, un corb, un camp, si eu,
Iarna si-ncepe a ninge-
Ninsoarea-mprejur cu cerul s-atinge
Nimeni, zapada, si ninge mereu.
-O, corb !
Ce rost mai are-un suflet orb
Ce vine singur in pustiu-
Cand anii trec cum nu mai stiu,
O, corb !
Ce rost mai are-un suflet orb
-Chiar !
-O, corb !
Ce rost mai are-un suflet orb
Intarzieri, mormant inchis-
E oare viata, sau e vis-
O, corb !
Ce rost mai are-un suflet orb
-Chiar !
Tarziu, si ninge, noaptea se lasa
Sunt singur acum
Iata orasul, nimeni pe drum-
Pace, nimic, am ajuns acasa !
Comedii in fond, 1936
De iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 6087 ori.