Cateodata ma gandesc departe ...
de George Bacovia
Cateodata ma gandesc departe, pe langa cladiri parasite si e spre seara; cladirile inca mai sunt bune, dar o stapanire necunoscuta le face parasite; sunt poate pentru cei care iubesc. Si nimeni nu poate intelege tacerea lucrurilor…
Cand ma intorc in oras, noaptea, pana tarziu, lautarii canta jalnici prin crasme si bietii oamenii mananca si beau pentru uitarea necazurilor; un pas si realitatea nu vrea sa stie de poezie.
Cat de strain ma simt cand aprind lampa, in tacerea odaii care nu spune decat ca este si moarte.
Daca as putea scrie ceva in noaptea asta ar fi o filosofie, religioasa, cu cantec de biserica, cu rugaciuni care au fost primite in cer, dupa atata intrebare asupra celor fara de inceput si fara sfarsit...
Cateodata ma gandesc departe ...
Aceasta pagina a fost accesata de 2758 ori.
