Ah, maestru
de George Bacovia
Ah, Maestru devenise intrucatva folositor. Sotia sa, impreuna cu o taranca atasata de apartamentul lor, ii distra cu inventiuni economice.
Viata oraselor mai continea personalitati ca dansul, urmarind frumosul atat de efemer.
In putin timp el forma in comuna mentalitati politice si-si ducea mai departe felul sau de cugetari, oprindu-se acolo unde intrevedea imposibilul.
Satul cu aerul sanatos, cu liniste, dimineti cu roua, si vinul de care se interesa mai mult, antrena spre a se crede lasat in pace. Conturile cu misitul unor editari facu sa inceteze parte din maruntele negustoresti, apropiindu-l spre un buget mai precis.
Cand si cand ca un instreinat mai revedea orasul asteptand in trasura pe insotit si care oprea pe unde avea treburi.
Un orizont larg ii insotea la intoarcere; cinsteau la vreun han de popas.
Vocile pareau infundate, si convorbirile – un inteles nedefinit.
Tot astfel ajungand in sat, latraturi, strigate, sau ragete denuntau izolari ca pentru acei saturati de orase.
Se despartea temporar de oameni, cu aceleasi presupuneri de simpatii si sentimente, ce apoi se pierd.
Cu timpul se lasau uitari si iertari.
Ah, maestru
Aceasta pagina a fost accesata de 2368 ori.
