Eugen Lovinescu - Poeti simbolisti - George Bacovia
de George Bacovia
Bacovia (n. 1881) a creat o atmosfera personala de coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie eterne, cu gradina publica ravasita, cu melancolia caterincilor si bucuria panoramelor, in care "princese ofteaza mecanic in racle de sticla"; si in aceasta atmosfera de plumb, o stare sufleteasca unica; o abrutizare de alcool, o deplina dezorganizare sufleteasca, prin obsesia mortii si a neantului, un vag sentimentalism banal, in tonul flasnetelor, si macabru, in tonul papusilor de ceara ce se topesc, o descompunere a fiintei organice la miscari silnice si halucinate, intr-un cuvant, o nimicire a vietii nu numai in formele ei spirituale, ci si animale. Expresie a unei nevroze, o astfel de poezie impresioneaza in ansamblu, fara sa retina prin amanunt.
Aceasta atmosfera iese din limitarea senzatiilor, a imaginilor, a expresiei poetice si din repetirea lor monotona; obsesia da chiar impresia unei intesitati si profunzimi la care spiritele mobile nu ajung.
Legatura acestei poezii cu simbolismul e prea fatisa pentru a fi nevoie s-o subliniem mai mult; ea e expresia celei mai elementare stari sufletesti, e poezia sinesteziei, ce nu se intelectualizeaza, nu se spiritualizeaza, nu se rationalizeaza, sinestiezie animalica, secretiune a unui organism bolnav, dupa cum igrasia e lacrima zidurilor umede; sinestezie nediferentiala de natura putreda de toamna, de ploi si de zapada, cu care se contopeste. O astfel de dispozitie sufleteasca e o dispozitie muzicala, careia i s-ar putea tagadui interesul, nu insa si realitatea primara; in ea salutam poate intaia licarire de constiinta a materiei ce se insufleteste.
Adaptarea formei ei la fond este atat de integrala intrucat indeparteaza gandul oricarei intentii artistice, iar mijloacele de expresie sunt atat de simple si de naturale incat par crescute din obiect. In realitate exista, totusi, un instinct artistic, care stie alege nota justa, si, pentru a nu ne raporta, la poeziile din care emotia iese mai mult din obsesia repetitiei si, deci, se reduce la expresia aproape directa a unei sinestezii bolnave, amintim Lacustra. "Materia care plange", golul "istoric", organizarea intregii impresii prin amanunte, ne arata si intetia si putinta realizarii constiente.
- George Bacovia, Plumb, 1916;
- Goerge Bacovia, Scantei galbene, 1926;
- George Bacovia, Poezii, Editura Fundatiilor regale, 1934.
Eugen Lovinescu - Poeti simbolisti - George Bacovia
Aceasta pagina a fost accesata de 3117 ori.
