In zadar
de George Bacovia
Vantul dupaia in casa, repezind valuri de ninsoare aspra cu sunet stins, afundand casele si felinarul cu unghiul de lumina apropiat de zapada.
"Ar trebui scrisa aceasta noapte, imi spuneam trezindu-ma din somn, sunt ani de cand ai uitat-o in paharul cu alcool..."
Dormind stramb in sunetul de tarziu iernatic si vroiam sa aprind lumanarea de pe fereastra apasata de ninsoare, pentru a departa plansul ce colinda, si a ceti pentru totdeauna...
Vantul repezea o campie de zapada, si cele ce nu erau... era destul ce uitasem in paharul cu alcool...
Este aurora, ma gandeam, care va arata fantazia... si vantul repezea sunetul stins de ninsoare, ca si in casa departata, cand plangea tarziu in coridorul inghetat.
Ani repezi, cu plecari grabite, au lasat aceasta melodie stinsa in care s-au vestejit... cu care ies in lume sa cer realitatea...
Ar trebui scrisa aceasta noapte cu un sunet stins, in campia de ninsoare... pe care am uitat-o in paharul cu alcool.
Literatorul, Bucuresti, 6 iulie 1918
In zadar
Aceasta pagina a fost accesata de 2935 ori.
