In cafeu
de George Bacovia
Un magnetism animal, ecou surd al unui enorm val de apa, un cutremur lung in fundul cafeului, unde multimea se aseamana... Un gind care trece cu miscarea capului, si ochii obositi...
Era tristetea si tacerea departata, in jurul unui palat inconjurat de un parc imens, la o margine de drum de tara, un peisaj de vara cu brusturi si boz acoperiti de praful soselei. Creierul palpita acolo de tristete si tacere...Sunt si case mici, cu prispa de lut, cu acoperisul mai mare decat casa si schelete de suri strimbe, cu palate, si cu pustiu.
Prafuit, sub soare, venind pe aici, zaresti doamne in haine subtiri, uitindu-se, pe ginduri, in lac.
Ele, intelegind ca esti de oriunde, rid. Doamnele, se apropie una de alta, si una cu bratele obosite pe umerii alteia priveste cu ochii mici pe prafuitul vizitator elegant in ziua de vara, dar tat voiesc sa te plimbe pe aleile pe unde e mai multa fantezie.
In pavilionul-bufet, cineva serveste inghetata si bere, si daca vrei, nu te iscalesti in album, fiidnca ele stiu ca te cheama "Oricum".
Berea este buna, ziua melancolica...
In palat erau obiecte de arta, si doamnele visatoare evitau marile oglinzi... In alte odai citea cineva, sau dormea...
Noaptea sune sa plec pe soseaua plina de praf, cu brusturi si bozi, pe linga gardurile vechi de nuiele si spini. Din cele ce intretin multimea, de mult s-au dus ... Voi cinta linga aceste ziduri pe cimpul larg ... Nu-i nimeni ... Luna e un magnet, si noaptea nu stie ce am ...
Zidul inconjoara gradina cu tacerea kilometrilor, un parfum economic, de altadata, melancolizeaza la fel ...
Pe frunzisul cazut au fosnit dihanii, dar ind iesind la luna, pe marginealacului fecundat si putred ... Cind ca un bou-de-balta cind din turnuri clopotele suna inviere, cind carabusii somnambuli se duc cu lumea chemata de clopote.
Gindul curge ca o femeie de piatra care doarme, si o melodie fixeaza aceasta prapastie...
Luna, dupa citeva minute, s-a lasat in plopi; oamenii umbla cu luminari in noapte, si pot sa pling incet, tare: in noaptea asta nu se aude nimic ... Pling fiindca valsul din anul acesta e trist ca si cele vechi si fiindca toti sunt inteligenti, in acest local de consum ...
Cugetul romanesc, Bucuresti, martie 1923
In cafeu
Aceasta pagina a fost accesata de 3200 ori.
