Iarmaroc
de George Bacovia
I... haa... oraselul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni si de animale. Carute dejugate stau in drum, drumul e plin de paie, taranii cinstesc rachiu, vin
cald, bere calda, braga si limonada colorata; prin crasme soldatii strang in brate tarance si servitoare grasune si pline de sudoare.
I... haa. O caterinca plange ca o baba beata, fabricile urla, clopotele suna si fanfare tiganesti rasuna; automobile si trasuri alearga, praful ineaca oraselul si navaleste in gura celor care beau, care mananca, care casca... Ciungi, orbi, ologi, infectiosi, cu carnuri putrefacte, urla cersind; un copil s-a
speriat si plange... Morile duduiesc si in ograzile lor stau munti de grau si de papusoi; pe malul garlei alearga o puzderie de oameni, femei si copii, in pielea goala.
I... haa... la panorami, taranii se civilizeaza... si oraselul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni si de animale. Caterinca veche... Verlaine ce plange in iarmaroc in targul meu natal, paiata care simte ca n-o asculta nimeni... si izbucniri bengale, catalige, fluieraturi; o baletista ce pozeaza in fumuri colorate ah, Vasilache disperat... Hodorogite clopote alarmate, caterinca veche... Verlaine... eu, nota cea mai falsa din caterinca hodorogita, saraca nota, ce dispune sau indispune pe visatorii, amanti afectati,.. stau singur langa vagonul ambulant, in care doarme, in lumina, o atleta comedianta ostenita. Lume dupa lume in noaptea intarziata... si umbrele ce joaca pe drilul de la circuri, ori panorame licarind de oglinzi si de margele... ochene ingrozitoare... elevi tremuratori in „cabinet secret”... caterinca veche, tipsii asurzitoare si tipete stridente si totul... se duce in zarea departata, in satele inocente, acolo, unde dorm fecioare naive, pale, pure... O, noaptea tarziu, sa planga discordant, o caterinca intr-un catun. Eu, nota cea mai falsa din caterinca hodorogita... saraca nota, ce bate indignata in geamul vagonului nomad, dar nu e auzita... Petita a pocnit la „incercarea puterii”... am calarit pierdut in goana circulara a unui armasar de lemn... Verlaine... caterinca veche ce plange nostim... o tempora... omenesc...
I... haa... oraselul e plin de praf, de iarmaroc, de oameni si de animale...
Orizonturi noi, Bacau, iulie 1915, semnat BOB
Iarmaroc
Aceasta pagina a fost accesata de 2741 ori.
